Un exercițiu anunțat, necronometrat și fără numărătoare la punctul de adunare nu demonstrează nimic. Cele cinci greșeli care transformă exercițiul într-o formalitate.
Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor cere organizarea și desfășurarea exercițiilor de evacuare, iar frecvența se stabilește prin reglementările în vigoare și prin documentele proprii de organizare ale firmei — în practică, cel puțin o dată pe semestru.
Problema rareori este că exercițiul nu se face. Problema este că se face în așa fel încât nu dovedește nimic. Iată cele cinci greșeli pe care le întâlnim cel mai des.
1. Toată lumea știe ora exactă
Un exercițiu anunțat cu o săptămână înainte, la ora comunicată prin e-mail, măsoară disciplina de calendar, nu capacitatea de reacție. Nimeni nu este surprins, căile de evacuare au fost eliberate special, iar cei care lipsesc în acea zi nu vor fi instruiți niciodată.
Nu sări brusc la exerciții complet neanunțate: prima dată anunță scenariul integral, a doua oară anunță doar ziua, iar apoi doar intervalul. Crește gradual realismul, ca să nu provoci panică sau accidente chiar în timpul exercițiului.
2. Nu se măsoară nimic
Fără cronometru nu ai cum să știi dacă exercițiul următor este mai bun sau mai slab. Măsoară cel puțin trei valori: timpul până la declanșarea alarmei, timpul până la ultimul om ieșit din clădire și timpul până la confirmarea numărătorii complete la punctul de adunare.
Notează-le și compară-le cu exercițiul precedent. Un exercițiu fără cifre nu poate fi îmbunătățit, pentru că nu se poate compara.
3. Nimeni nu numără la punctul de adunare
Evacuarea nu se termină când oamenii sunt afară, ci în momentul în care știi cu certitudine că sunt toți afară. Asta cere un responsabil pe zonă, o listă nominală actualizată în ziua respectivă și o procedură clară pentru ce se raportează când cineva lipsește.
Și trebuie să includă pe toată lumea: vizitatorii, firmele de curățenie, subcontractanții, șoferii aflați în rampă și tura de noapte — care, în multe firme, nu a participat niciodată la un exercițiu.
4. Se testează mereu același scenariu
Dacă de fiecare dată toți ies pe ușa principală, ai antrenat un singur traseu — exact traseul pe care un incendiu real îl poate bloca primul.
Alternează scenariile: ieșirea principală indisponibilă, fum pe casa scării, pană de curent, incident în afara programului normal. Include explicit persoanele cu mobilitate redusă și stabilește dinainte cine le asistă, nominal.
5. Nu se întâmplă nimic după
Cea mai costisitoare greșeală. Exercițiul scoate la iveală lucruri reale: o ușă de evacuare blocată cu marfă, un indicator ars, o alarmă care nu se aude în depozit, un responsabil care nu știa că este responsabil.
Fiecare constatare trebuie să devină o măsură cu termen și cu responsabil, iar exercițiul trebuie consemnat în documentele de apărare împotriva incendiilor. Dacă lista de la exercițiul trecut arată identic cu cea de la exercițiul de acum șase luni, exercițiul nu a schimbat nimic.
Un exercițiu care chiar contează
Un exercițiu bun durează sub o oră, produce cinci cifre și o listă scurtă de neconformități rezolvabile. Dacă vrei să îl organizăm împreună — scenariu, observatori, cronometrare și raport — spune-ne câți oameni sunteți și cum arată clădirea.